Nu vreau...

Te-am creat atunci cand nu mai existau urme de speranta...zilele au trecut ,iar soarele mi-a luminat viata si mi-a incalzit sufletul mai puternic decat focul unui incendiu.

Sufletul meu parea sa se reconstruiasca bucatica cu bucatica iar asta se datora iubirii tale...

Orele langa tine ma faceau sa fiu frumoasa,fericita,sa zambesc cum nu o mai facusem.

In curand am sa renunt la tot ce insemna ideal pentru mine...aceasta viata aici,in acest loc mi-a adus multa fericire.

Privesc lucrurile oarecum cu pesimism,cu gandul ca...nu am sa ma mai intorc niciodata,iar daca am sa o fac ...nimic nu va mai fi la fel,iar asta ma va intoarce inapoi.

Iubesc tot ce mi-a adus acest oras,deoarece aici am invatat sa iubesc,sa pierd,sa castig si sa fiu apreciata,aici am avut parte numai de bucurii...dar a sosit timpul sa inchei un capitol...deoarece prea mult bine....face rau.

Cand iei decizii importante,radicale...in mintea ta se formeaza un balon cu intrebari.

Nu vreau ca tot ce am construit,sa pierd in aceasta calatorie prin viata,dar mai ales nu vreau sa te pierd pe tine...